Putin s-a pastrat peste veacuri din stravechea intelepciune a Epocilor de aur (Satya yuga) trecute, epoci de maxima inflorire spirituala pe care le-a cunoscut acest Pamant, in care portile luminii erau deschise si barierele spatiilor interdimensionale fusesera date la o parte prin forta influxului spiritual al Spirituui Divin Suprem ce se revarsa atunci in nestingherita glorie, intr-o imensa gratie pe Pamant. Desi aceasta gratie nu a incetat niciodata sa se manifeste, cu timpul, odata cu inaintarea ciclica spre intunecate epoci de decadere spirituala in care ne aflam acum (Kali yuga), ea a fost din ce in ce mai ocultata, actiunea ei nemaifiind perceptibila decat unui numar foarte restrans de spirite ce traiau pe Pamant.
Extrem de putine sunt scrierile ce s-au pastrat de atunci, iar Tablitele de smarald ale lui THOTH (Hermes Trismegistos) se numara printre acestea. De aceea inestimabila este valoarea lor spirituala, prin puterea intelepciunii divine supreme ascunsa in ele si, mai ales, de o infinita valoare pentru timpurile de acum, de la sfarsitul acestei epoci intunecate, Kali yuga, prin drumul pe care ele il deschid, punte si cale directa intre Inima ta, cititorule, si Inima Divina Suprema din care aceasta intelepciune s-a desprins.
Te asiguram cititorule , ca pentru acela care va citi cu inima deschisa aceste „Tabite” si al carui suflet aspira spre inaltare, calea se va deschide, nebanuita, misterioasa si plina de surprize, si usurinta inaltarii va depinde numai de Inima ta.
Istoria Tablitelor de smarald pare ciudata si trece dincolo de credintele oamenilor de stiinta moderni. Ea se adreseaza Inimii spirituale si a cauta sa intelegi doar cu mintea nu inseamna decat sa ramai la distanta de adevaratul lor inteles si de menirea lor spirituala.
Vechimea lor este incredibila ( 36 000 ani IH). Ele au fost scrise de THOTH , un preot -rege atlant, care a fondat o colonie in Egiptul antic, dupa scufundarea tarii-mama, Atlantida.
Ca preot atlant el este considerat a fi cel care a construit marele Templu al intelepciunii si cunoasterii din Atlantis, unde el a transmis cunoasterea sa divina in mod direct preotilor si preoteselor din temple.
Odata cu scufundarea Atlantidei el a adus intreaga sa cunoastere si intelepciune in Egipt.
El este cel care a construit Marea Piramida din Giza , in mod eronat atribuita lui Keops. Marea Piramida construita de THOTH nu era nicidecum destinata spre a servi ca mormant ci ca Templu de initiere in timpul celor 1000 de ani de domnie a sa in Khem (vechiul Egipt).
In Piramida, THOTH a incorporat cunostintele intelepciunii antice si tot acolo a pus la pastrare in siguranta inscrisuri si instrumente din vechea Atlantida. Vreme de aproape 16 000 de ani el a condus stravechea rasa a Egiptului , intre anii 52 000 IH pana la 36 000 IH.
La acea vreme , stravechea rasa barbara din care faceau parte THOTH si adeptii lui se ridicase la un inalt grad de civilizatie. THOTH era considerat nemuritor deoarece invinsese moartea, trecand in celelate planuri de existenta la vointa, prin dematerializare.
„Tablitele”traduse in aceasta lucrare sunt paisprezece (14+1 suplimentara) si au fost lasate in Marea Piramida in grija Preotilor. Ultimele doua sunt atat de importante incat multa vreme a fost interzisa prezentarea lor publicului larg. Totusi continutul celorlalte dezvaluie secrete care se vor dovedi de o insetimabila valoare pentru cei care le vor cerceta cu atentie. Ele ar trebui sa fie citite nu o data, ci de o suta de ori, pentru ca doar astfel ar putea fi dezvaluit adevaratul lor inteles. O citire superficiala ar oferi doar cateva sclipiri de frumusete , dar un studiu atent va deschide caile intelepciunii celui ce cauta cu inima deschisa.
Data fiind importanta deosebita a intelepciunii cuprinse in Tablitele de smarald, mult timp nu a fost permisa difuzarea lor. E posibil ca unii sa zambeasca ironic, totusi cercetatorul atent va citi printre randuri si va descoperi intelepciunea ascunsa in ele.
Daca Lumina se afla in interiorul tau cititorule, informatia cuprinsa in Tablite va gasi in tine un ecou!
Intr-o succinta descriere a lor, tablitele sunt confectionate din smarald verde, fiind realizate dintr-o substanta realizata alchimic. Ele sunt foarte rezistente la orice element si substanta. Mai exact structura lor atomica si celulara fiind fixa, ea nu permite nicio schimbare.
Din aceasta cauza Tablitele contrazic legea ionizarii referitoare la corpurile fizice. Pe ele sunt gravate caractere din vechea limba atlanta. Acestea reactioneaza la vibratia specifica constiintei fiintei care le citeste si printr-un inefabil proces de rezonanta intre constiinta sa si vibratia Constiintei Divine cu care Tablitele au fost incarcate, fiinta care le citeste dobandeste accesul la intelepciunea si cunoasterea divina pe care ele o contin, beneficiind de un veritabil transfer de energie subtila, inalt spirituala. Tablitele sunt prinse intre ele cu inele facute dintr-un aliaj de culoarea aurului, suspendate de o tija din acelasi material. Pe intelepciunea continuta in aceste Tablite se bazeaza misterele stravechi. Pentru cel ce citeste cu inima si ochiul Intelepciunii deschis, intelepciunea personala se va multiplica de 100 de ori.
Citeste! Crezi sau nu, citeste, iar vibratia tabitelor va trezi „ceva” in tine.
TABLITELE DE SMARALD ALE LUI THOTH
Tablita 1
ISTORIA LUI THOTH ATLANTUL
Eu, THOTH, atlantul , Maestrul secretelor, paznicul documentelor,
atotputernic rege, magician traind din generatie in generatie,
pregatindu-ma sa cobor in salile din Amenti,
am scris aceste documente ale atotputernicei intelepciuni a marii
Atlantide
spre a-i indruma pe cei care vor veni dupa mine.
In marele oras din KEOR, pe insula UNDAL,
intr-un timp foarte indepartat, mi-am inceput aceasta incarnare.
Preaputernicii atlanti au trait si au murit
altfel decat o fac oamenii din epoca de acum,
din eon in eon ei si-au reanoit viata in Salile din Amenti,
acolo unde Raul Vietii curge etern.
De o suta de ori cate zece am coborat
pe intunecatul drum ce duce spre lumina
si de tot atatea ori am urcat
din intuneric spre lumina cu forte si puteri reanoite.
Acum inca o data voi cobori,
iar cei din KHEM (Egiptul antic) nu vor mai sti de mine.
Dar intr-un timp ce nu s-a nascut inca
ma voi ridica din nou, preaputernic,
cerand socoteala celor ramasi in urma.
Atunci sa va feriti, voi cei din KHEM,
invatatura de mi-ati fi tradat,
caci arunca-va-voi in intunericul cavernelor de unde ati venit.
Sa nu-mi tradati secretele oamenilor nordului,
oamenilor sudului (celor nepregatiti sau care nu merita inca)
altfel blestemul meu se va abate asupra voastra.
Nu uitati sa luati aminte le cuvintele mele
pentru ca sigur ma voi reantoarce
si voi cere de la voi ceea ce paziti.
Da, chiar si de dincolo de timp si de moarte ma voi intoarce,
rasplatind sau pedepsind, dupa loialitatea fiecaruia.
Maret fost-a poporul meu in timpuri apuse,
maret dincolo de intelegerea oamenilor care sunt acum in jurul meu;
avand stiinta intelepciunii celor de demult,
cautand departe, in Inima infinitatii,
cunostinte ce apartineau tineretii Pamantului.
Intelepti eram datorita intelepciunii Copiilor Luminii
care traiau printre noi.
Puternici eram datorita puterii ce venea din Focul etern.
Iar mai presus de toate,
cel mai important intre copiii omului era tatal meu,
THOTME, paznicul marelui Templu,
punte intre Copiii Luminii care locuia in Templu
si rasele de oameni care populau cele zece insule.
Slo, dupa Trei, al Locuitorului din Unal,
vorbind Regilor cu o voce careia trebuia sa i te supui.
Crescut-am acolo pana la maturitate,
fiind invatat de tatal meu misterele stravechi,
pana cand, in timp, crescu in mine focul intelepciunii.
pana cand intr-o mareata zi
veni porunca de la Locuitorul Templului, sa fiu adus in fata lui.
Putini erau aceia intre copiii omului
care privisera acea fata si traisera apoi,
Caci Fiii Luminii nu sunt precum fiii omului
cand nu sunt incarnati intr-un corp fizic.
Ales fost-am dintre fiii omului
educat de catre Locuitor, astfel ca telurile lui sa fie indeplinite,
teluri nenascute inca in pantecul timpului.
Epoci intregi am locuit in Templu,
acumuland din ce in ce mai multa intelepciune,
pana cand si eu m-am apropiat de Lumina trimisa de marele Foc.
Mi-a aratat calea spre Amenti,
lumea de dincolo unde sta marele Rege e tronul sau.
Adanc m-am plecat in semn de respect
in fata Maestrilor Vietii si a Maestrilor Mortii,
primind in dar Cheia Vietii.
Eliberat eram de Salile din Amenti,
alungand moartea din cercul vietii.
Departe, spre stele, calatorit-am
pana cand spatiul si timpul au disparut.
Dupa ce am sorbit cu nesat din cupa intelepciunii,
am privit in sufletele oamenilor,
unde am descoperit mistere si mai mari si m-am bucurat.
Caci doar in cautarea Adevarului
putea Sufletul meu sa se linisteasca
si flacara din mine sa se stinga.
De-a lungul epocilor am trait,
urmarindu-i pe cei din jurul meu gustand
din cupa mortii si intorcandu-se apoi in Lumina vietii.
Treptat, din Regatele Atlantidei se raspandira
valuri de constiinta contopite cu mine,
pentru ca apoi ele sa fie inlocuite
de semintele unei stele inferioare.
Supunandu-se Legii.
cuvantul Maestrului crescu ca o floare.
Inspre intunericul din strafunduri se indreptara gandurile Atlantilor,
pana cand, in cele din urma sosi in mania lui divina,
din AGWANTI, Locuitorul, rostind Cuvantul, chemand puterea.
Adanc in inima pamantului, fiii din Amenti auzira
si, auzind, produsera preschimbarea Florii Focului care arde etern,
il transformara folosind LOGOS-ul,
pana cand marele Foc isi schimba directia.
Peste lume se napustira atunci marile ape,
inecand si scufundand, schimband echilibrul Pamantului
pana cand doar Templul Luminii mai ramase intreg,
pe marele munte de pe insula UNDAL,
care se ridica dintre ape, doar cativa mai traiau
salvati de furia apelor.
Ma chema apoi Maestrul, zicand:
Aduna-mi poporul. Du-i departe peste ape cu ajutorul celor ce te-am invatat,
pana vei ajunge pe pamantul barbarilor parosi,
care locuiesc in pesteri, in desert.
Acolo urmeaza planul pe care il stii deja.
Adunatu-mi-am atunci poporul
si am intrat in marea nava a Maestrului.
In sus ne-am ridicat dimineata.
Intunecat sub noi se vedea Templul.
Brusc, peste el napustindu-se apele.
Disparut de pe suprafata Pamantului,
pana cand vremea va sosi, era maretul Templu.
Foarte repede ne-am indreptat spre soarele diminetii,
pana cand sub noi se intinse taramul copiilor din KHEM.
Maniosi, ne-au intampinat cu maciuci si suliti,
pe care le agitau in aer,
dorind sa-i injunghie si chiar sa-i distruga pe fiii Atlantidei.
Atunci, ridicatu-mi-am toiagul,
indreptand spre ei o raza vibratorie
care ii facu sa ramana nemiscati
ca niste bucati de piatra de pe munte.
Apoi le-am vorbit cu o voce calma si pasnica,
povestindu-le despre puterea Atlantidei,
afirmand ca suntem copiii Soarelui si mesagerii lui.
I-am impresionat apoi, aratandu-le puterile mele magice
pana cand s-au aruncat la picioarele mele,
atunci cand s-au putut misca din nou.
Mult timp am locuit pe pamantul numit KHEM,
mult, mult timp.
ascultand poruncile Maestrului,
care desi doarme, totusi traieste de-a pururi,
am trimis de la mine pe fiii Atlantidei,
i-am trimis in toate zarile,
sperand ca din pantecul timpului
intelepciunea poate reaparea in copiii ei.
Mult timp petrecut-am in KHEM,
facand lucruri marete cu ajutorul intelepciunii din mine.
In sus crescura, spre lumina cunoasterii,
copiii din KHEM, udati de ploile intelepciunii mele.
Deschis-am atunci drumul spre Amenti
ca sa-mi pot pastra puterile.
traind din epoca in epoca ca Soare al Atlantidei,
pazind intelepciunea, pastrand documentele.
Cativa dintre fiii KHEM-ului,
atragandu-i pe ceilali in jurul lor,
crescura incet in forta sufletului.
Acum, inca o data, cobor dintre ei
in intunecatele sali din Amenti,
adanc in salile subterane, inaintea Maestrilor puterilor,
fata in fata inca o data cu Locuitorul.
ridicatu-mi-am sus, deasupra intrarii, o trecatoare,
o poarta ce duce spre Amenti.
Putini ar avea curajul sa indrazneasca,
putini trec poarta spre intunericul din Amenti.
Ridicatu-mi-am, deasupra intrarii o puternica Piramida,
folosind puterea ce intrece forta Pamantului (gravitatia).
Adanc, foarte adanc, am asezat incaperea,
din care am sculptat o trecatoare circulara
ce ajunge aproape de mareata adunare.
Acolo in varf am asezat cristalul
care trimite raza spre „Spatiul-Timp”,
atragand forta din eter si concentrand-o catre trecatoarea spre Amenti.
Construit-am si alte camere care par a fi goale.
totusi in ele se afla ascunse cheile spre Amenti.
Cel ce cu curaj va porni spre taramurile intunecate
sa se purifice mai intai prin post indelungat.
Sa se intinda in sarcofagul de piatra din camera mea.
Apoi ii voi dezvalui marile mistere.
Curand se va indrepta spre locul unde il voi intampina,
chiar si in intunericul Pamantului il voi intimpina,
eu, Thoth Maestrul Intelepciunii,
il voi intampina si voi trai alaturi de el de-a pururi.
Construit-am Marea Piramida,
dupa modelul piramidei fortei Pamantului,
arzand etern, astfel ca si ea sa ramana de-a lungul secolelor.
In interiorul ei am asezat cunoasterea despre „Stiinta-Magiei”.
astfel ca sa pot fi aici cand ma reantorc din Amenti,
da, in timp ce dorm in Salile din Amenti,
Sufletul meu, care hoinareste liber, se va reancarna,
va locui intre oameni in aceasta forma sau in alta.
Hermes-de trei ori nascutul,
Trimis pe Pamant al Locuitorului sunt,
Indeplinindu-i poruncile, astfel ca multi sa fie ridicati.
Acum ma intorc in Salile din Amenti,
lasand in urma ceva din intelepciunea mea.
Pastrati-o si urmati porunca Locuitorului:
Ridicati intotdeauna ochii spre lumina.
Cu siguranta, in timp, veti deveni una cu Maestrul,
cu siguranta si pe buna dreptate sunteti una cu Maestrul,
cu siguranta si pe buna dreptate sunteti una cu TOTUL.
Acum plec de la voi.
Nu uitati poruncile mele, pastrati-le si respectati-le,
iar eu voi fi cu voi, ajutandu-va si indreptandu-va spre Lumina.
In fata mea se deschide poarta.
Cobor in intunericul noptii.
Tablita 2
Adanc in inima pamantului se gasesc salile din Amenti,
Cu mult sub insulele scufundatei Atlantide,
salile Mortilor si ale celor vii, scaldate in focul infinitului TOT.
Intr-un timp foarte indepartat, pierdut in spatiu-timp,
Copiii Luminii au privit in jos catre lume.
Vazand copiii omului in sclavie,
legati de forta care venea de desubt,
au stiut ca doar eliberandu-se din aceasta sclavie
va putea omul sa se ridice de pe Pamant spre Soare.
Pe Pamant coborat-au si si-au creat corpuri,
asemanatoare celor ale oamenilor.
Maestrii au spus dupa aceasta transformare:
„Suntem cei formati din materie stelara,
luand parte la viata din infinitul TOT;
traim in lume ca si copiii omului,
la fel ca si copiii omului si totusi diferit”.
Apoi, pentru a locui adanc sub scoarta Pamantului,
au sapat spatii mari cu ajutorul puterii lor,
spatii diferite de cele ale copiilor omului.
Le-au inconjurat apoi cu forte si puteri,
pentru a apara Salile Mortilor.
Unul langa altul au asezat apoi alte spatii,
le-au umplut cu Viata si cu lumina de deasupra.
Construit-au apoi Salile din Amenti,
pentru a putea locui acolo de-a pururi,
traind plini de viata pana la sfarsitul eternitatii.
Treizeci si doi de „fii” erau,
Fii ai Luminii care coborasera intre oameni,
cautand sa elibereze din scalvia intunericului
pe cei tintuiti cu forta ce venea de desubt.
Adanc in Salile din Amenti crescu o Floare arzatoare,
ce se marea, alungand noaptea.
Asezata in centru, o raza puternica, datatoare de Viata, de Lumina,
umplandu-i de putere pe cei ce se apropiau de ea.
Asezat-au tronuri in jurul ei, treizeci si doua,
locuri pentru fiecare Fiu al Luminii,
asezate astfel ca sa fie scaldati de ceea ce radia din Floare,
Viata din eterna Lumina.
Acolo isi asezau de fiecare data primele corpuri create,
pentru ca acestea sa fie umplute cu Spiritul Vietii.
O suta de ani din fiecare o mie
trebuia ca Lumina datatoare de Viata sa le lumineze corpurile,
grabind, trezind Spiritul Vietii.
Acolo, in acel cerc, din eon in eon, stau Marii Maestri, ducand o viata necunoscuta oamenilor.
Acolo in Salile Vietii, dorm ei,
liber curge Sufletul lor prin corpurile oamenilor.
La diferite intervale, in timp ce corpurile lor raman adormite,
ei se incarneaza in corpurile oamenilor.
Ii invata cum sa iasa din intuneric si ii indruma spre lumina.
Acolo, in Sala Vietii, plina de intelepciunea lor,
necunoscuti raselor de oameni,
traind dintotdeauna sub recele Foc al vietii, stau Fiii Luminii.
Exista momente cand se trezesc si se ridica din adancuri, pentru a fi lumini calauzitoare intre oameni,
infiniti printre oamenii limitati.
Cel care, progresand, a iesit din intuneric,
s-a ridicat din noapte spre lumina,
este eliberat de Salile din Amenti,
este eliberat de Floarea Luminii si a Vietii.
Indrumat atunci de intelepciune si de cunostintele acumulate,
va trece dintre oameni intre Maestrii Vietii.
Acolo poate locui la fel ca si ceilalti Maestri,
eliberat din sclavia intunericului noptii.
Asezati in interiorul Florii ce radiaza
stau sapte Maestri din Spatiu- Timpurile de deasupra noastra,
ajutand si calauzind prin infinita Intelepciune,
calea prin timp a copiilor omului.
Da, diferiti, si totusi Una cu Copiii Luminii.
Pastratori si pazitori ai fortei ce inrobeste omul,
pregatiti sa o slabeasca daca lumina a fost atinsa.
Primul si cel mai puternic, este Entitatea Ascunsa,
Maestrul Maestrilor, infinitul Noua,
deasupra celorlati Maestri de la fiecare Ciclul;
Trei, Patru, Cinci si Sase, Sapte, Opt,
fiecare avand o misiune, fiecare cu fortele proprii,
calauzind, indrumand destinul omului.
Acolo stau, preaputernici, eliberati de orice timp si spatiu.
Nu apartin acestei lumi si totusi inruditi cu ea.
Frati mai mari ai copiilor omului.
Judecand si cantarind, cu ajutorul intelepciunii lor,
urmaresc inaintarea Luminii printre oameni.
Acolo, inaintea lor, am fost condus de catre Locuitor
si l-am privit cum devine Una cu cel de deasupra.
Apoi din El se auzi o voce spunand:
„Maret esti tu Thoth, intre copiii omului,
liber esti de acum de Salile din Amenti,
Maestru al Vietii intre copiii omului,
Nu vei mai gusta moartea decat daca vei voi,
vei sorbi doar Viata pana la capatul eternitatii.
De acum inainte Viata iti este de-a pururi la indemana.
De-acum Moartea veni-va doar la chemarea ta.
Poti locui sau pleca de aici dupa cum ti-e vrerea,
liber este Amenti pentru Soarele (Spiritul ) omului.
Bucura-te de Viata in orice forma voiesti,
fiu al Luminii crescut intre oameni.
Alege ce vrei sa faci, caci toti trebuie sa trudeasca.
Sa nu te eliberezi niciodata de calea Luminii.
Cu fiecare pas pe care il faci, muntele se inalta;
inaintarea ta nu face decat sa indeparteze scopul.
Apropie-te intotdeauna de infinita Intelepciune
si ca inainte scopul se va indeparta.
Eliberat esti acum de Salile din Amenti
spre a merge alaturi de Maestrii lumii, catre acelasi scop,
lucrand impreuna, pentru a aduce Lumina copiilor omului.”
Apoi, dinspre tronul sau, veni unul dintre Maestri,
ma lua de mana si ma conduse inainte,
prin toate Salile adanc ascunsului taram.
Ma conduse prin Salile din Amenti,
dezvaluindu-mi secretele necunoscute omului.
Prin coridorul intunecat ma conduse in jos,
spre Sala unde sta intunecata Moarte.
Uriasa se intindea in fata mea mareata Sala,
inconjurata de intuneric, si totusi plina de Lumina.
In fata mea se ridica un tron intunecat,
iar pe el, invaluita, sedea o silueta a noptii.
Mai neagra decat noaptea statea acolo,
de un negru ce al noptii nu era.
In fata ei se opri Maestrul,
Rostind Cuvantul ce produce Viata:
„O Maestre al intunericului,
calauza pe drumul ce duce dinspre Viata spre Viata,
in fata ta aduc un Soare al diminetii.
Sa nu-l atingi vreodata cu puterea noptii.
Sa nu-i chemi flacara spre intunericul noptii.
Cunoaste-l si priveste-l,
e fratele nostru ce s-a ridicat din intuneric spre Lumina.
Elibereaza-i flacara din robie, ca libera sa arda in intunericul noptii.”
O mana ridica atunci silueta si o flacara aparu,
devenind din ce in ce mai stralucitoare,
cu repeziciune dand cortina de intuneric la o parte,
scotand Sala din bezna noptii.
In spatiul mare din fata mea aparura luminite
dupa luminite, de dupa valul noptii.
Nenumarate milioane topaiau in fata mea,
unele arzand ca niste flori de foc.
Altele aruncau o lumina slaba ce abia se zarea din noapte.
Lumina unora scadea cu repeziciune;
a altora crestea doar dintr-o scanteie de lumina.
Fiecare era inconjurata de un palid val de intuneric,
si totusi ardea cu o flacara ce nu putea fi niciodata stinsa.
Zburand de colo-colo precum licuricii primavara,
umpleau spatiul cu Lumina si cu Viata.
Atunci se auzi o voce, puternica si solemna, zicand:
„Acestea sunt lumini ce suflete sunt intre oameni,
crescand sau slabind in intensitate,
existand de-a pururi, transformandu-se,
dar fiind vii, in moarte spre viata.
Dupa ce imbobocesc ca niste flori
si ating punctul final al cresterii in viata,
repede trimit atunci valul intunericului,
invaluindu-le si schimbandu-le in noi forme de viata.
Constant de-a lungul epocilor, crescand, devenind o alta flacara,
luminand intunericul cu si mai mare forta,
stinsa si totusi nestinsa de catre valul noptii.
Astfel creste sufletul omului de-a pururi distrus,
totusi nedistrus de intunericul noptii.
Eu, Moartea vin dar nu raman,
caci viata exista dintotdeauna in TOT;
doar un obstacol, sunt eu, pe drum,
Obstacol trecut cu repeziciune cu ajutorul Luminii infinite.
Trezeste-te o flacara ce arzi de-a pururi in interior,
straluceste si infrange valul noptii.”
Apoi, in mijlocul vapailor din intuneric,
crescu una ce alunga noaptea,
crescand, marindu-se devenind si mai stralucitoare
pana cand nu mai fu decat lumina.
Atunci vorbi calauza mea, vocea Maestrului:
„Priveste-ti propriul suflet cum creste in lumina,
eliberat acum de-a pururi de Maestrul noptii.”
Prin multe spatii ma duse apoi,
spatii unde se aflau secretele Copiilor Luminii;
secrete pe care omul nu le va afla poate niciodata,
pana cand nu va deveni si el un Soare al Luminii.
Ma conduse inapoi spre Lumina din Sala Luminii.
Ingenunchiat-am acolo in fata marilor Maestri,
Maestri a TOATE.
Atunci vorbi El, rostind cuvinte impresionante:
„Ai fost eliberat de Salile din Amenti.
Alege ce vrei sa faci intre copiii omului.”
Am vorbit si eu apoi:
„O Mare Maestru, permite-mi sa fiu invatator de oameni,
sa le arat calea pana cand vor deveni si ei lumini intre oameni;
eliberati de valul noptii care ii inconjoara,
arzand si luminand intre oameni.”
Imi vorbi apoi vocea:
„Mergi si asa sa fie, dupa cum ti-e voia
Stapan al propriului destin iti esti acum,
liber sa accepti sau sa refuzi.
preia-ti puterea, preia-ti intelepciunea.
Ca o lumina straluceste intre copiii omului.”
In sus ma conduse apoi Locuitorul.
Si am trait din nou intre copiii omului,
Invatandu-i si aratandu-le cate ceva din intelepciunea mea;
Soare al Luminii, un foc intre oameni,
Acum pasesc din nou pe calea ce duce in jos,
cautand lumina in intunericul noptii.
Pastrati-mi documentele,
caci calauza vor fi pentru copiii omului.
Tablita 3
Eu, Thoth , atlantul, ofer intelepciunea mea,
ofer cunostintele mele, ofer puterea mea.
De buna voie le ofer copiilor omului.
Le ofer in speranta ca si ei ar putea avea intelepciune
care sa straluceasca in lume,
din spatele valului noptii.
Intelepciunea este putere, iar puterea este intelepciune,
impreuna completand intregul.
Omule, sa nu fii mandru de intelepciunea ta.
Discuta atat cu nestiutorul, cat si cu inteleptul.
Daca vine la tine cineva plin de invatatura,
asculta-l cu mare atentie caci intelepciunea este totul.
Sa nu taci cand se vorbeste despre rau,
caci Adevarul ca si razele de soare, lumineaza totul.
Cel ce nu respecta legea va fi pedepsit,
caci doar prin Lege se elibereaza oamenii.
Nu trebuie sa te temi ,
pentru ca frica este cea care leaga oamenii de intuneric.
Urmeaza-ti indemnul inimii in timpul vietii.
Fa mai mult decat ti se cere.
Cand ai acumulat bogatii, urmeaza-ti indemnul inimii,
caci toate acestea nu sunt de niciun folos daca inima ti-e istovita.
Asculta-ti inima cat mai mult si sufletul se va bucura.
Cei ce sunt calauziti nu se ratacesc,
dar cei ce s-au ratacit nu mai pot gasi calea cea dreapta.
Daca traiesti intre oameni,
fa ca Iubirea sa fie totul pentru inima ta.
Daca va veni cineva sa iti ceara sfatul,
lasa-l sa vorbeasca liber,
caci astfel lucrul pentru care a venit la tine poate fi infaptuit.
Daca se codeste sa isi deschida inima catre tine,
sa stii ca tu, cel care judeca situatia, esti de vina.
Nu rosti vorbe nechibzuite si nici nu le asculta,
pentru ca acestea sunt spuse de cel ce nu este in armonie.
Nu le rosti nici tu,
astfel ca cel din fata ta sa poata afla Intelepciunea.
Tacerea e un mare castig.
Nu castigi nimic vorbind foarte mult.
Nu-ti ridica inima mai presus decat cea a copiilor omului,
pentru ca sa nu ajunga mai jos decat praful chiar.
Daca vei ajunge mare intre oameni,
sa fii respectat pentru ceea ce stii si pentru blandete..
Daca vrei sa cunosti firea unui prieten,
nu-i intreba pe cei din jurul lui,
ci petrece catva timp doar cu el.
Discuta cu el, pune-i la incercare inima
prin cuvintele lui si prin purtarea lui.
Caci ce intra in magazie trebuie sa si iasa,
iar lucrurile ce-ti apartin trebuie impartasite si prietenului tau.
Invatatura este considerata de prost drept ignoranta,
iar lucrurile profitabile ii sunt daunatoare.
El traieste in moarte si aceasta ii este hrana.
Exista secrete in Cosmos care, odata dezvaluite,
umplu lumea cu lumina lor.
Cel care vrea sa se elibereze din sclavia intunericului
sa desparta mai intai materialul de imaterial, focul de pamant,
pentru ca se stie ca , asa cum pamantul coboara spre pamant,
la fel si focul urca spre foc si devine una cu focul.
Cel ce cunoaste focul din sine, va urca spre focul etern
si va trai in el de-a pururi
Focul, focul interior, este cea mai puternica forta dintre toate,
pentru ca biruie totul si trece prin toate lucrurile de pe Pamant.
Omul se sprijina doar pe ceea ce rezista.
Pamantul trebuie sa-i reziste omului, altfel acesta nu ar exista.
Nu toti ochii vad la fel,
unul vede un obiect de o anume forma si culoare,
iar altul, de o alta forma si culoare.
La fel si infinitul foc ce-si schimba culorile,
nu e la fel de la o zi la alta.
Asa vorbesc eu, THOTH, despre intelepciunea mea,
caci un om este un foc ce arde stralucind in noapte
nu e stins niciodata de valul intunericului,
nu e niciodata stins de valul noptii.
In inimile oamenilor am privit cu ajutorul intelepciunii mele
si am aflat ca nu s-au eliberat inca de lupta.
Elibereaza-ti focul, o frate al meu
sau el va fi ingropat in umbra noptii!
Asculta, omule, aceasta intelepciune;
unde inceteaza numele si forma?
Doar in constiinta, invizibila,
o forta infinita ce radiaza stralucitor.
Formele pe care le creezi, luminandu-ti felul de a privi lumea
sunt cu adevarat efecte ce urmeaza cauza ta.
Omul este o stea incatusata intr-un corp,
pana cand, la sfarsit se elibereaza prin propria lupta.
Doar prin efort si truda steaua din tine
va inflori intr-o noua viata.
Cel ce stie inceputul tuturor lucrurilor
isi elibereaza steaua din taramul noptii.
Aminteste-ti, omule, ca tot ce exista
e doar o alta forma a ceea ce nu exista.
Orice forma de viata trece in alta forma de viata,
iar tu nu faci exceptie de la aceasta lege.
Respecta Legea, caci totul este Lege.
Nu cauta ce nu tine de Lege,
caci asa ceva exista doar in iluzia simturilor.
Intelepciunea vine in intampinarea tuturor copiilor ei,
asa cum ei vin in intampinarea ei.
De-a lungul epocilor, lumina a fost ascunsa.
Trezeste-te omule si fii intelept.
Adanc in misterele vietii am calatorit, cautand cele ascunse .
Asculta omule, si fii intelept.
Departe, sub scoarta pamantului, in Salile din Amenti,
Secrete ascunse oamenilor am vazut.
Ades am trecut prin coridorul bine ascuns
si am privit Lumina care este Viata pentru oameni.
Acolo, sub florile Vietii nesfarsite,
cautat-am in inimile si secretele oamenilor.
Aflat-am ca omul nu face decat sa traiasca in intuneric,
lumina marelui foc fiindu-i ascunsa in sine.
Inaintea Maestrilor din tainicul Amenti
am acumulat intelepciunea pe care o daruiesc oamenilor.
Maestri sunt ei, ai Intelepciunii Secrete,
aduse din viitorul Sfarsitului infinitatii.
Sapte sunt Maestrii din Amenti, mai presus de Fiii Diminetii.
Sori ai ciclurilor, Maestri ai Intelepciunii
Nu sunt la fel ca si copiii omului?
TREI, PATRU, CINCI SI SASE, SAPTE, OPT
NOUA sunt titlurile Maestrilor oamenilor.
Departe de viitor, fara forma si totusi in formare
au venit ei ca invatatori ai copiilor omului.
Traiesc de-a pururi, fara sa faca parte totusi dintre cei vii,
nelegati de viata si liberi de moarte.
Conduc dintotdeauna cu infinita intelepciune,
legati si totusi nelegati de intunecatele Sali ale Mortii.
Au viata in ei, dar care nu este viata,
eliberati de toate sunt Maestrii TOTULUI.
De la ei a venit Logosul, instrumente ale puterii nemasurate.
Mareata este infatisarea lor, si totusi ascunsa in micime,
formata de ceea ce se formeaza, cunoscuta si totusi nestiuta.
TREI pastraza cheile tuturor magiilor ascunse,
creator este el al Salilor Mortilor;
trimitand putere, invaluit in intuneric,
legand sufletele copiilor omului,
trimitand intunericul, legand forta sufletului;
conducator al negativului pentru copiii omului.
PATRUe cel ce descatuseaza puterea.
Maestru al Vietii este pentru copiii omului.
Lumina ii e corpul, flacara ii este infatisarea,
eliberator de suflete pentru copiii omului.
CINCI este stapanul, Maestrul tuturor magiilor
CHEIA Cuvantului ce rasuna printre oameni.
SASE este Maestrul Luminii, drumul ascuns,
Cararea sufletelor copiilor oamenilor.
SAPTE este Maestrul vastitatii.
Stapanul Spatiului si cheia Timpurilor.
OPT este cel ce comanda progresul;
cantareste si echilibreaza calatoria omului.
NOUA este tatal, maret, la randu-i in infatisare
formandu-se si schimbandu-se din ceea ce nu are forma.
Gandeste-te cu mare atentie la simbolurile ce ti le-am dat.
Chei sunt ele, desi sunt ascunse oamenilor.
Nazuieste oricand spre inalt, suflet al diminetii,
intoarce-ti gandurile spre Lumina si Viata.
Descopera in simbolurile pe care ti le-am dat
lumina pe drumul ce porneste din viata si se termina in viata.
Cauta cu intelepciune. Intoarce-ti gandurile spre interiorul tau.
Nu-ti inchide mintea florii Luminii.
Aseaza-ti in corp o imagine faurita din ganduri.
Gandeste-te la numerele care te conduc spre Viata.
Curata este cararea pentru cel ce are intelepciune.
Deschide usa Imparatiei Luminii.
Revarsa-ti flacara ca un Soare al diminetii ce esti.
Indeparteaza intunericul si traieste in lumina zilei.
Priveste-te omule!
Ce parte a fiintei tale, Cei Sapte (care) sunt, dar nu sunt ce par a fi.
Deschisumi-am, omule, intelepciunea.
Urmeaza drumul pe care primul am pasit.
Maestru al Intelepciunii,
SOARE al ZORILOR LUMINII si al VIETII pentru copiii omului.